luni, 29 martie 2010

Am purtat verighetele!

Unii deja cunoasteti sentimentul, altora le doresc sa experimenteze curand! Am ridicat verighetele de la Constanta, sunt simple si extrem de finutze. Sunt speciale, caci le-am personalizat intr-un mod care ne face sa revenim zilnic sa le probam, sa le sucim de pe o parte pe cealalta si sa ne placa si mai mult cum ne sta pe deget :) Contin o gravura pe interior compusa de noi, in care ne regasim zi de zi.

Cand le-am ridicat, Stefan credea ca verigheta ii este cam mica (desi ne luase masurile dinainte). Hmmm, curios! :( Le-am purtat amandoi vreo 3-4 ore in ziua aceea, in timp ce eram la niste cumparaturi. Cand a dat-o jos constatase ca, de fapt, ii vine foarte bine. Daca nu ascultam sfaturile nasilor si pe cel al doamnei de la casa de bijuterii sa o probeze o perioada si apoi sa ia o decizie, ne pacaleam si ne trezeam apoi ca ii este larga, si nu strampta...

Nu va mai spun reactiile! Ori ni se parea noua, ori eram mai frumosi cu ele pe degete, hi-hi! :D In cele cateva ore cat am stat cu verighetele pe deget am iscat deja cateva reactii: eu la toaleta, cand ma uscam pe maini, o tipa se tot uita la inelarul meu, unde asezasem verigheta si inelul de logodna. De Stefan ce sa spun, am ajuns acasa si era deocheat tot :))) Doamnele/domnisoarele de la Alb si Negru din Constanta, unde am mers sa schimbam o camasa, nu-l mai scapau din ochi. Hmmm, ce, mai puteam sa zic ceva?! Evident ca ma mandream :D

marți, 2 martie 2010

Invitatii, rochie, costum si verighete... cu NOROC!

In ordinea asta am reusit intr-un timp record sa bifam sarcinile poate cele mai presante de la organizarea nuntii.

Am dat avans la invitatii. Vor fi o surpriza ... speram noi placuta si "mereu emotionanta" pentru cat mai multi dintre voi! Acum cautam textul potrivit si apoi le printam. In scurt timp ajung la voi ;) si veti intelege de ce "mereu o surpriza emotionanta"...

Cu rochia mea a fost un adevarat maraton si o nebunie totala! Am cautat timp de 2 luni rochia potrivita. Am probat pana ce mi-a venit acru si am crezut ca nu imi mai place nicio rochie ... toate aveau un cusur si nu ma satisfaceau :D Eiiii, dar, iata-ma in martie cu rochia aleasa si avansul platit la ea! Pentru cei care ma cunosc, ei stiu ca nu avea cum sa nu aiba ceva din stilul britanic: macar acele manecutzeeee.... Ooooo, da! Sunt intr-adevar eu in acea rochie! ;)

Atat rochia cat si costumul au fost alese asa cum ni se intampla de obiciei: pe neasteptate, neprogramat, din greseala! Rochia am gasit-o intamplator cand aveam programare la probat costume. Costumul l-am gasit cand, in drum spre achizitionarea de verighete, ne-am oprit la targul de nunti de la Constanta de care aflasem cu cateva ore inainte. Si, ca tacamul sa fie complet, de la targ am ajuns si la verighete, care evident sunt superbe si ne definesc ca oameni: simple, dar elegante! Frumusete prin simplitate fina! :) Pe la jumatatea lunii martie le ridicam. Suntem extrem de nerabdatori sa le avem!

Avem toate motivele sa fim bucurosi! Speram ca norocul sa ne fie in continuare un camarad, in lunile astea si pe tot parcursul vietii in doi ... trei, patru... :D.